Răspuns scurt pentru investitori

Accesul la rețea în România nu este o formalitate; el influențează direct calendarul, certitudinea racordării, eligibilitatea la finanțare și bancabilitatea proiectului.

De ce contează în practică

Licitațiile de capacitate schimbă mecanismul de intrare în proces, dar ATR-ul și studiul de soluție rămân documentele care dau substanță juridică racordării.

Pe măsură ce România se pregătește să introducă un mecanism competitiv de alocare a capacității de rețea pentru noi proiecte de producție, în piață a apărut o întrebare fundamentală: mai trebuie dezvoltatorii să obțină ATR și să facă studiu de soluție după introducerea licitațiilor

Întrebarea nu este una teoretică. Ea afectează direct:

  • calendarul proiectelor și bancabilitatea lor;
  • eligibilitatea la finanțare în structuri CfD, PPA și M&A;
  • certitudinea juridică a drepturilor de acces la rețea.

Confuzia vine din metodologia ANRE privind alocarea competitivă de capacitate, care se bazează pe studii de rețea la nivel de sistem, și din amânarea intrării sale în vigoare. Mulți participanți au dedus greșit că procedurile individuale de racordare ar deveni redundante.

Realitatea juridică este alta: introducerea licitațiilor de capacitate nu elimină obligația de a obține ATR și de a realiza un studiu de soluție specific proiectului. Aceste instrumente rămân indispensabile atât juridic, cât și practic.

1. Introducere: o confuzie de piață cu efecte reale pentru investiții

În piață se amestecă adesea două planuri diferite. Unul privește cum se distribuie capacitatea disponibilă atunci când rețeaua este limitată. Celălalt privește cum se stabilește efectiv soluția de racordare pentru un proiect concret. Licitațiile răspund la primul plan. ATR-ul și studiul de soluție răspund la al doilea.

Dacă aceste planuri sunt confundate, proiectele riscă să fie prezentate investitorilor ca „asigurate pe rețea" prea devreme, înainte ca dreptul de racordare să fie suficient cristalizat.

2. Cadrul legal aplicabil: separarea semnalului de zgomot

Patru piloni de reglementare sunt decisivi pentru această analiză:

  1. Legea nr. 123/2012 privind energia electrică și gazele naturale, care consacră principiul accesului reglementat și nediscriminatoriu la rețele și mandatează ANRE să reglementeze procedurile de racordare;
  2. Ordinul ANRE nr. 59/2013 privind racordarea, care guvernează procesul de racordare, inclusiv studiul de soluție și emiterea ATR ca act administrativ individual;
  3. Metodologia ANRE din 2024 privind alocarea competitivă a capacității, care introduce licitații pentru capacitatea disponibilă, dar nu reglementează condițiile tehnice și juridice de racordare;
  4. Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care definește natura și efectele actelor administrative individuale, inclusiv ATR-ul.

Important este că niciunul dintre aceste acte nu abrogă sau înlocuiește ATR-ul ori studiul de soluție.

3. Ce este juridic studiul de soluție și ce nu este

3.1 Studiul de soluție în reglementarea actuală

În regimul actual, soluția de racordare este stabilită prin:

  • fișă de soluție simplificată; sau
  • studiu de soluție complet, în funcție de impactul proiectului asupra rețelei.

Studiul de soluție este:

  • specific proiectului, nu generic;
  • realizat în baza unui contract între solicitant și operatorul de rețea;
  • plătit de solicitant;
  • supus unei analize și aprobări formale;
  • capabil să producă efecte juridice obligatorii, inclusiv în ipoteza în care solicitantul nu își îndeplinește obligațiile.

El stabilește:

  • soluția tehnică de racordare;
  • lucrările de întărire;
  • limitările operaționale, inclusiv curtailment-ul;
  • condițiile tehnice și economice care vor fi apoi preluate în ATR.

3.2 Ce nu este studiul de soluție

Un studiu de soluție nu este:

  • o evaluare de rețea la nivel de sistem;
  • un document de politică publică sau de planificare generală;
  • un material informativ fără efect juridic.

Un studiu de rețea sau de sistem poate informa decizii de reglementare ori design-ul licitațiilor, dar nu poate crea, singur, un drept individual de racordare.

Distincția-cheie este simplă: un studiu de sistem poate justifica regulile de alocare a capacității. Doar un studiu de soluție specific proiectului poate justifica un drept de conectare opozabil juridic.

4. ATR-ul: act administrativ, nu formalitate

ATR-ul nu este o formalitate procedurală. Din punct de vedere juridic, el este:

  • un act administrativ individual;
  • emis de operatorul de rețea în exercitarea unei competențe reglementate;
  • documentul care fixează condițiile tehnice și economice obligatorii ale racordării;
  • opozabil terților și susceptibil de control în contencios administrativ.

Fără ATR:

  • nu poate fi încheiat contractul de racordare;
  • nu există un drept bancabil de acces la rețea;
  • finanțarea, eligibilitatea CfD și tranzacțiile M&A rămân structural expuse.

În practică, capacitatea fără ATR nu este un drept, ci doar o posibilitate.

5. Unde se așază de fapt licitațiile de capacitate în arhitectura juridică

Metodologia din 2024 introduce licitații competitive pentru alocarea capacității disponibile, în special pentru proiectele de peste 5 MW. Totuși, această metodologie:

  • nu stabilește soluția tehnică de racordare;
  • nu înlocuiește studiul de soluție;
  • nu emite ATR.

Rolul ei este anterior și selectiv:

  • decide cine poate intra în proces atunci când capacitatea este rară;
  • nu decide cum se racordează concret proiectul și sub ce constrângeri tehnice.

În termeni juridici: licitațiile de capacitate reglementează accesul la proces; reglementarea de racordare guvernează accesul la rețea.

6. Proiectele de peste 5 MW: cea mai clară dovadă că ATR-ul rămâne obligatoriu

Ordinul 59/2013 anticipează deja logica regimului bazat pe licitații. Pentru proiectele de 5 MW și peste:

  • cererea de racordare trebuie să includă contractul de alocare a capacității rezultat din licitație;
  • ATR-ul poate fi emis doar după îndeplinirea obligațiilor de plată și a cerințelor contractuale legate de acea alocare.

Aceasta confirmă o succesiune clară:

  1. alocarea competitivă a capacității;
  2. studiul de soluție specific proiectului;
  3. emiterea ATR;
  4. contractul de racordare și lucrările.

Dacă ATR-ul ar trebui să dispară, această arhitectură ar deveni incoerentă juridic. Nu este cazul.

7. Implicații practice pentru dezvoltatori și finanțatori

Pentru dezvoltatori

  • Câștigarea capacității într-o licitație nu înseamnă sfârșitul procesului.
  • Studiul de soluție rămâne momentul în care realitatea tehnică este definită.
  • Ignorarea ATR-ului expune proiectele la risc de stranded asset.

Pentru finanțatori și investitori

  • Nicio finanțare serioasă nu se poate baza exclusiv pe „capacitate alocată".
  • ATR-ul rămâne singurul document care cristalizează un drept executoriu de acces la rețea.
  • Studiile la nivel de sistem nu reprezintă, singure, o garanție suficientă.

8. Concluzie: claritate, nu optimism

Introducerea alocării competitive a capacității este o schimbare majoră de politică energetică. Ea nu rescrie însă bazele juridice ale racordării.

Licitațiile de capacitate nu elimină ATR-ul și studiul de soluție. Le condiționează și le preced.

Orice interpretare contrară riscă să submineze bancabilitatea proiectelor, conformarea de reglementare și încrederea investitorilor. Într-un sector intensiv în capital, certitudinea juridică rămâne la fel de critică precum capacitatea instalată.

Dacă participați la licitații de capacitate sau analizați achiziția unui proiect și doriți o imagine clară asupra secvenței ATR, a constrângerilor tehnice de racordare și a riscurilor de bancabilitate, putem revizui structura proiectului și documentele deja obținute.