România devine o piață promițătoare pentru stocarea energiei în baterii, susținută de reglementări noi, reforma alocării capacității, finanțare europeană și volatilitate de piață. Bancabilitatea rămâne testul central.
Există un moment în fiecare piață energetică emergentă în care o tehnologie încetează să mai fie discutată ca un obiectiv abstract de politică publică și începe să devină o categorie reală de investiții. Pentru.
Piața s-a schimbat — dar nu suficient încă
Există un moment în fiecare piață energetică emergentă în care o tehnologie încetează să mai fie discutată ca un obiectiv abstract de politică publică și începe să devină o categorie reală de investiții. Pentru România, sistemele de stocare a energiei în baterii — BESS — se apropie exact de acest moment.
Ani de zile, stocarea a fost prezentată ca ceva de care sistemul energetic românesc va avea, la un moment dat, nevoie. Era piesa lipsă din spatele creșterii solare, al congestiilor de rețea, al presiunii pe echilibrare, al intervalelor cu prețuri negative și al dificultății tot mai mari de integrare a energiei regenerabile intermitente. Dar, în practică, cadrul juridic și comercial a rămas în urma nevoii tehnice. Investitorii vedeau oportunitatea, dar nu vedeau întotdeauna drumul clar către bancabilitate.
La data de 20 mai 2026, această imagine se schimbă. România nu mai este o piață în care stocarea există doar în prezentări de politică energetică. Stocarea este acum vizibilă în legislația primară, în logica de licențiere ANRE, în cadrul de racordare la rețea, în viitorul mecanism de alocare a capacității și în schemele de finanțare publică. Întrebarea nu mai este dacă România recunoaște stocarea. O recunoaște. Întrebarea reală este dacă acest cadru este suficient de matur pentru a susține dezvoltarea la scară largă a proiectelor de baterii finanțate privat.
Răspunsul este mai nuanțat: România devine atractivă, dar nu este încă o piață complet de-riscată.
De la incertitudine juridică la vizibilitate juridică
Cea mai importantă evoluție juridică este faptul că legislația românească a energiei electrice recunoaște acum stocarea ca parte a arhitecturii pieței de energie. În baza Legii nr. 123/2012, astfel cum a fost modificată, activități precum producerea, stocarea, transportul, distribuția, furnizarea, tradingul și agregarea se desfășoară pe bază de licențe. ANRE poate acorda licențe atât pentru instalații de stocare adăugate unor capacități de producere, cât și pentru exploatarea comercială a instalațiilor de stocare standalone. Legea permite, de asemenea, ca ANRE să atașeze unei licențe drepturi complementare specifice altor activități, aspect deosebit de relevant pentru BESS, deoarece o baterie rareori funcționează ca un activ cu un singur scop. Ea poate încărca, descărca, optimiza, tranzacționa, susține echilibrarea, participa prin agregare sau opera alături de o centrală regenerabilă.
Acest lucru contează comercial. Un proiect BESS bancabil are nevoie de mai mult decât teren, echipamente și un contract EPC. Are nevoie de o identitate juridică. Trebuie să răspundă unor întrebări esențiale pentru investitori: ce activitate se desfășoară, ce licență este necesară, cine poate tranzacționa energia, cine poartă responsabilitatea de echilibrare, ce venituri pot fi contractate și cum interacționează proiectul cu rețeaua. România a depășit prima etapă a incertitudinii, oferind stocării o poziționare reglementară mai clară.
Aceeași evoluție este vizibilă și în regulile de racordare. Regulamentul românesc de racordare acoperă în mod expres instalațiile noi de stocare, locurile de producere cu stocare, locurile de consum și producere cu stocare, precum și modificările ulterioare ale unor amplasamente existente prin adăugarea de capacități de stocare. ATR-ul nu mai este, așadar, doar un document pentru proiecte clasice de producere sau consum; el poate include condițiile tehnice și economice de racordare ale activelor de stocare.
Aceasta nu este o schimbare minoră. În practică, valoarea unei baterii depinde în mare măsură de poziționarea ei în rețea. O baterie amplasată într-un nod nepotrivit, cu drepturi de acces neclare sau cu limitări operaționale restrictive, poate arăta foarte bine într-un model financiar și totuși să eșueze la finanțare. În România, racordarea la rețea devine câmpul central de luptă juridică și comercială pentru BESS.
Reforma alocării capacității din 2026: disciplină sau fricțiune nouă?
A doua schimbare majoră este noul regim de alocare a capacității. De la 1 ianuarie 2026, România trece către un mecanism de tip licitație pentru alocarea capacității disponibile în rețea pentru locurile de producere cu o putere instalată de cel puțin 5 MW. Important este că metodologia include în mod expres locurile de producere cu stocare, locurile de consum și producere cu stocare și instalațiile de stocare standalone.
Această schimbare modifică discuția investițională.
Până acum, o mare parte din piața românească de regenerabile a fost modelată de cursa pentru ATR-uri. Capacitatea de rețea era adesea tratată ca un activ de dezvoltare early-stage. Noul cadru de alocare încearcă să introducă disciplină în acest sistem, făcând capacitatea de rețea mai transparentă, mai competitivă și mai corect evaluată economic. Capacitatea disponibilă urmează să fie determinată și publicată, cererile se depun prin raportare la zone de rețea și ani de punere în funcțiune, iar alocarea este legată de mecanisme de licitație.
Din perspectivă de politică publică, această abordare este de înțeles. România s-a confruntat cu blocarea speculativă a rețelei, cu cereri de racordare supradimensionate și cu o diferență tot mai mare între proiectele existente pe hârtie și proiectele reale. Din perspectivă de business, însă, noul sistem creează un alt tip de risc. Dezvoltatorii vor trebui să includă costul accesului la rețea în modelul proiectului încă de la început. Investitorii nu vor mai întreba doar „are proiectul ATR?”, ci și „cum a fost obținută capacitatea, cât s-a plătit pentru ea, cât de matură este zona de rețea și cât de credibil este calendarul de punere în funcțiune?”.
Pentru BESS, acest aspect este deosebit de sensibil. O baterie nu este pur și simplu încă un generator care cere capacitate. Este și o resursă de flexibilitate. O baterie bine amplasată poate reduce congestia, poate absorbi surplusul de producție regenerabilă, poate susține echilibrarea și poate îmbunătăți utilizarea infrastructurii existente. Dacă regimul românesc de alocare a capacității tratează BESS doar ca pe un utilizator de capacitate, riscă să piardă jumătate din valoarea comercială și sistemică a stocării.
Semnalul de piață: volatilitatea a devenit teză de investiție
Cadrul juridic nu ar conta fără un caz de venit. Aici, România devine una dintre cele mai interesante piețe din Europa de Sud-Est.
Țara are volatilitate ridicată a prețurilor angro, penetrare solară în creștere, constrângeri de rețea și nevoi tot mai mari de echilibrare. Acestea sunt exact condițiile în care stocarea în baterii devine relevantă comercial. Potrivit unei analize DNV din februarie 2026, piața pentru ziua următoare din România a înregistrat în 2025 un preț mediu al energiei electrice de aproximativ 110 EUR/MWh, iar spread-ul zilnic maxim a atins aproximativ 168 EUR/MWh, creând o bază solidă pentru venituri din arbitraj merchant. DNV indică, de asemenea, oportunități din servicii de sistem, inclusiv aFRR și FCR, deși adâncimea pieței și volumele disponibile rămân constrângeri esențiale.
Aici devine convingătoare povestea de business. România nu oferă încă tipul de certitudine pe termen lung specific unor mecanisme de tip capacity payment din alte piețe europene, dar are altceva: volatilitate. Pentru operatori sofisticați, optimizatori și traderi, volatilitatea nu este doar risc. Este produs.
Un proiect BESS în România poate construi, în principiu, un stack de venituri din arbitraj pe PZU și piața intrazilnică, servicii de echilibrare, servicii de sistem, optimizarea unui proiect PV co-locat, reducerea expunerii la curtailment și contracte structurate de route-to-market. Dar acest stack rămâne dificil de finanțat pe bază de project finance pur dacă veniturile nu pot fi contractate, modelate și testate în scenarii pe care finanțatorii le pot înțelege.
Aceasta este diferența esențială dintre un activ profitabil și un activ bancabil.
Sprijinul public apare — dar nu este un design complet de piață
Un pas important a venit la 5 martie 2026, când Comisia Europeană a aprobat schema românească de ajutor de stat de 150 milioane EUR pentru sprijinirea stocării standalone în baterii. Schema urmărește instalarea a cel puțin 2.174 MWh de capacitate nouă de stocare și este finanțată prin Fondul pentru Modernizare.
Acesta este un semnal important. Arată că stocarea nu mai este doar un pariu merchant privat, ci este recunoscută ca infrastructură de sistem. În același timp, ajută la acoperirea diferenței de finanțare pentru proiecte care sunt justificate economic, dar dificil de subscris din cauza incertitudinii veniturilor.
Totuși, granturile nu înlocuiesc designul de piață. Ele pot cataliza implementarea timpurie, dar nu creează singure un cadru investițional matur. România are încă nevoie de reguli mai clare privind achiziția de flexibilitate pe termen lung, acces transparent la piața de echilibrare, tratament previzibil al tarifelor de rețea, prevederi bancabile privind curtailment-ul și structuri route-to-market mai standardizate.
PNIESC-ul actualizat oferă, de asemenea, un semnal de politică pentru investitori. Potrivit unei evaluări europene din 2025 privind modul în care statele membre abordează stocarea în planurile lor naționale, planul României include o țintă de 1,2 GW de stocare în baterii și 800 MW de stocare prin pompaj până în 2030, precum și referiri la simplificarea autorizării prin puncte unice de contact. Centrul Comun de Cercetare al Comisiei Europene identifică, de asemenea, România ca având o țintă BESS de cel puțin 1,2 GW / 2.400 MWh până în 2030, cu creștere către aproximativ 2 GW până în 2035, alături de o țintă de 800 MW pentru hidrocentrale cu acumulare prin pompaj.
Direcția este corectă. Execuția este problema.
România versus regiunea: promițătoare, dar nu cea mai bancabilă încă
România nu trebuie analizată izolat. Investitorii care se uită la BESS în Europa de Sud-Est și Centrală compară România cu Grecia, Bulgaria, Ungaria și Polonia. Fiecare piață oferă un echilibru diferit între claritate juridică, sprijin public, disponibilitate de rețea, expunere merchant și bancabilitate.
Grecia este mai avansată în ceea ce privește sprijinul dedicat pentru stocare. Peste 900 MW de proiecte BESS standalone au fost acordate prin contracte de tip availability în cadrul unei licitații naționale susținute cu fonduri europene, cu proiecte așteptate să fie puse în funcțiune între 2024 și 2026. Aceasta oferă Greciei un profil de bancabilitate mai puternic, deoarece veniturile din stocare nu sunt lăsate integral la expunerea merchant. Pentru finanțatori, acest lucru contează.
Bulgaria a ales o cale diferită: o abordare puternic bazată pe granturi. Prin programul RESTORE, Bulgaria a aprobat aproximativ 587 milioane EUR pentru 82 de proiecte BESS standalone, totalizând aproximativ 9,71 GWh. Pe hârtie, acest lucru face Bulgaria foarte atractivă, dar riscul de execuție rămâne relevant: maturitatea proiectelor, livrarea racordărilor, calendarul de achiziții și conformitatea cu termenele finanțării vor decide dacă pipeline-ul devine capacitate reală.
Ungaria a folosit, de asemenea, agresiv ajutorul de stat. Comisia Europeană a aprobat o schemă maghiară de 1,1 miliarde EUR pentru sprijinirea instalațiilor de stocare a energiei electrice, vizând cel puțin 800 MW / 1.600 MWh de capacitate nouă de stocare. Ungaria oferă, așadar, un mediu investițional mai susținut de politici publice, deși lichiditatea pieței, accesul la rețea și regulile operaționale rămân esențiale.
Polonia este diferită. Ea beneficiază de o structură de capacity market în care stocarea poate participa, creând un strat de venituri mai instituțional. Aprobarea inițială a Comisiei Europene pentru piața de capacitate din Polonia a menționat că mecanismul este deschis mai multor tehnologii, inclusiv demand-side response și stocare. Mai recent, utilitățile poloneze au anunțat pipeline-uri semnificative de investiții BESS, Reuters raportând că Enea planifică 866 MW de proiecte de baterii pentru punere în funcțiune în 2027, ca parte a unui pipeline mai larg de stocare de 1.386 MW.
În acest context regional, poziția României este clară: este una dintre cele mai interesante piețe ca potențial de creștere, dar nu este încă una dintre cele mai de-riscate. Grecia oferă sprijin mai structurat. Polonia oferă o logică mai puternică de capacity market. Bulgaria și Ungaria oferă scheme mari de finanțare publică. România oferă volatilitate, creștere regenerabilă, nevoie de rețea și un cadru juridic în dezvoltare — dar investitorii trebuie încă să muncească mai mult pentru a construi un caz de venituri bancabil.
Ce mai trebuie să facă România
Următoarea etapă a reglementării BESS în România nu ar trebui să fie despre a demonstra că stocarea este utilă. Această discuție s-a încheiat. Următoarea etapă trebuie să fie despre transformarea utilității în investibilitate.
În primul rând, România are nevoie de o vizibilitate mai clară asupra veniturilor. Arbitrajul merchant poate susține apetitul investitorilor de equity, dar finanțatorii au nevoie de fluxuri de numerar mai previzibile. Aceasta nu înseamnă neapărat o piață de capacitate completă pentru stocare, dar înseamnă achiziție mai clară de flexibilitate, volume mai transparente de servicii de sistem, contracte route-to-market standardizate și date mai bune pentru modelarea veniturilor.
În al doilea rând, accesul la rețea trebuie să devină mai sofisticat. Bateriile ar trebui evaluate nu doar în funcție de capacitatea pe care o cer, ci și în funcție de flexibilitatea pe care o oferă. Sistemul ar trebui să recompenseze stocarea acolo unde reduce congestia, susține integrarea regenerabilelor sau amână lucrări de întărire a rețelei. Semnalele locationale ar face piața mai eficientă.
În al treilea rând, autorizarea trebuie standardizată. Proiectele BESS de mari dimensiuni ridică întrebări privind securitatea la incendiu, screeningul de mediu, autorizațiile de construire, utilizarea terenului, clasificarea containerelor de baterii și practica autorităților locale. Investitorii nu au nevoie de absența reglementării; au nevoie de reglementare previzibilă.
În al patrulea rând, România are nevoie de un cadru mai practic pentru agregare și VPP. Legea română recunoaște agregarea și oferă participanților implicați în agregare drepturi de acces la piețele de energie, stabilind totodată responsabilitatea pentru dezechilibre sau posibilitatea delegării acesteia. Dar implementarea practică rămâne decisivă: măsurarea, baseline-urile, decontarea, accesul la produse de echilibrare și tratamentul bateriilor distribuite vor decide dacă agregarea devine o piață reală sau rămâne doar o definiție legală.
În final, România trebuie să evite supraîmpovărarea proiectelor serioase în încercarea legitimă de a elimina specula. Garanțiile financiare, plățile pentru capacitate și regulile stricte privind milestone-urile pot curăța coada de racordare, dar, dacă sunt calibrate greșit, pot penaliza și dezvoltatorii serioși care se confruntă cu întârzieri în afara controlului lor, în special în autorizare, lucrări de rețea sau aprobări ale autorităților publice.
Concluzie: România a intrat în cursa BESS
România nu mai este un observator pasiv în piața europeană de stocare în baterii. Are recunoașterea juridică, pipeline-ul regenerabil, nevoia de sistem, volatilitatea și acum primele straturi serioase de sprijin public. În multe privințe, fundamentele sunt mai puternice decât confortul reglementar.
Exact de aceea piața este interesantă.
Pentru investitori, România nu este încă o jurisdicție BESS de tip „plug-and-play”. Este o piață în care structurarea juridică, due diligence-ul de rețea, modelarea veniturilor, licențierea, autorizarea și strategia route-to-market pot schimba material valoarea unui proiect. Câștigătorii nu vor fi pur și simplu cei care cumpără baterii. Câștigătorii vor fi cei care înțeleg unde se poziționează bateriile în sistemul energetic românesc — juridic, tehnic și comercial.
Cea mai bună concluzie este aceasta: România a trecut de la incertitudine juridică la vizibilitate juridică. Următorul pas este bancabilitatea.
Și acolo începe, de fapt, adevărata piață BESS.
Related reading and services
Pentru investitorii care analizeaza proiecte BESS in Romania, contextul practic este in pagina de dreptul energiei, pagina de servicii si harta proiectelor regenerabile din Romania.
Pentru context normativ primar, vezi Legea energiei electrice si a gazelor naturale nr. 123/2012 si aprobarea de catre Comisia Europeana a schemei romanesti de 150 milioane EUR pentru stocare.
Analize conexe: coordonarea transfrontaliera si dezvoltarea BESS, proiecte hibride regenerabile si stocare, proiecte BESS standalone si ce este ATR-ul in proiectele energetice.