Proiectele hibride de energie regenerabilă și stocare în baterii devin esențiale pentru tranziția energetică a României, dar bancabilitatea depinde de structura juridică, racordare, licențiere, PPA, CfD și riscul de interfață.
Ani de zile, investițiile în energie regenerabilă în România au fost relativ ușor de descris. Un proiect era atractiv dacă avea teren bun, o soluție de racordare validă, progres în autorizare, o rută credibilă de EPC.
Următorul proiect regenerabil nu va mai fi evaluat doar după capacitatea instalată
Ani de zile, investițiile în energie regenerabilă în România au fost relativ ușor de descris. Un proiect era atractiv dacă avea teren bun, o soluție de racordare validă, progres în autorizare, o rută credibilă de EPC și o cale clară către operarea comercială. În practică, investitorii cumpărau sau dezvoltau megawați: megawați fotovoltaici, megawați eolieni, megawați de rețea.
Această logică începe să se schimbe.
Într-o piață marcată tot mai mult de canibalizarea solarului, intervale cu prețuri negative, congestii de rețea, costuri de echilibrare și risc de curtailment, cel mai valoros proiect regenerabil nu mai este neapărat cel mai mare. Este proiectul care poate livra energie atunci când sistemul are nevoie de ea, poate evita vânzarea în momentele în care prețurile se prăbușesc, poate reduce expunerea la dezechilibre și poate transforma producția intermitentă într-un produs comercial mai flexibil.
De aceea, proiectele hibride regenerabile + stocare devin centrale pentru următoarea etapă a pieței de energie din România. Un proiect fotovoltaic cu baterie nu este doar un parc solar cu niște echipamente suplimentare amplasate pe același teren. Este un produs investițional diferit. El combină producție, stocare, capacitate de rețea, optimizare comercială, expunere pe echilibrare, strategie de route-to-market și alocare contractuală a riscurilor.
Logica de business este deja clară. Cadrul de reglementare recuperează teren. Dar cazul de bancabilitate încă se construiește.
Punctul de plecare juridic: stocarea face parte din arhitectura pieței de energie
Primul reper juridic este Legea nr. 123/2012 a energiei electrice și a gazelor naturale. Legea reflectă acum rolul resurselor descentralizate, al consumului dispecerizabil, al stocării și al producției flexibile în sectorul energiei electrice. Printre obiectivele sale se regăsesc dezvoltarea serviciilor care folosesc resurse de energie descentralizate, inclusiv consumul dispecerizabil și stocarea energiei, precum și stimularea investițiilor în producție variabilă și flexibilă, stocare, electromobilitate și interconexiuni.
Acest lucru este important deoarece proiectele hibride depind de recunoașterea juridică a stocării ca fiind mai mult decât un simplu echipament auxiliar. Dacă legea ar trata stocarea doar ca pe consum sau doar ca pe producție, modelul comercial ar fi distorsionat. În realitate, o baterie poate încărca, descărca, optimiza, susține echilibrarea, participa prin agregare, reduce curtailment-ul și îmbunătăți profilul energiei regenerabile livrate.
Legea nr. 123/2012 definește, de asemenea, concepte relevante pentru piață, precum agregarea, clientul activ, componentele de rețea care pot include instalații de stocare, echilibrarea, congestia și contractele cu prețuri dinamice. Aceste definiții contează pentru că un proiect hibrid poate implica mai multe activități juridic distincte, chiar dacă investitorul vede, comercial, un singur activ integrat.
Aceasta este prima lecție de bancabilitate: structura juridică trebuie să urmeze modelul de venituri. Un proiect PV+BESS nu poate fi tratat ca un proiect solar clasic la care se adaugă, la final, o anexă despre baterie.
Licențierea: bateria urmează modelul de business
Al doilea reper juridic este cadrul de licențiere ANRE, construit pe Legea nr. 123/2012 și pe reglementările ANRE privind acordarea licențelor. În cazul proiectelor hibride, ideea esențială este simplă: nu există o singură „licență BESS” universală care rezolvă orice structură.
Dacă bateria este adăugată unei capacități regenerabile de producere, ea poate fi tratată ca o instalație de stocare atașată unei capacități de producere. Dacă bateria este standalone, analiza este diferită și se apropie de exploatarea comercială a unei instalații de stocare. Dacă bateria este folosită pentru trading, agregare sau echilibrare, proiectul trebuie să clarifice și cine are drepturile de piață relevante și cine poartă responsabilitatea pentru dezechilibre.
Acesta nu este un detaliu administrativ. Definește cine deține veniturile și cine poartă riscurile.
De exemplu, într-un proiect de 100 MW PV + 50 MW / 200 MWh BESS, o structură poate presupune ca SPV-ul proiectului să dețină atât parcul fotovoltaic, cât și bateria, iar un trader sau optimizator să furnizeze serviciile de route-to-market. O altă structură poate separa bateria într-un SPV diferit și poate folosi un contract de tolling sau de optimizare. Un al treilea model se poate baza pe un agregator sau pe un furnizor/trader licențiat pentru acces la piața de echilibrare și la piețele pe termen scurt.
Fiecare structură ridică întrebări juridice diferite: cine dispecerizează bateria, cine vinde energia, cine răspunde pentru dezechilibre, cine primește veniturile din servicii de sistem, cine suportă riscul de degradare și ce drepturi au finanțatorii asupra bateriei, EMS-ului, contractului de O&M și contractului de route-to-market.
Răspunsul juridic nu este, așadar, pur și simplu „obține o licență”. Răspunsul corect este: definește mai întâi activitatea comercială, apoi aliniază licențierea și structura contractuală cu acea activitate.
Racordarea la rețea: ATR-ul este locul în care business case-ul devine real
Al treilea și probabil cel mai important reper juridic este Ordinul ANRE nr. 59/2013, prin care a fost aprobat Regulamentul privind racordarea utilizatorilor la rețelele electrice de interes public.
Regulamentul de racordare acoperă acum mai multe situații relevante pentru BESS și proiecte hibride: locuri noi de consum și/sau producere cu instalații de stocare, locuri de producere cu stocare și sisteme HVDC, instalații noi de stocare și modificări ale unor amplasamente existente prin adăugarea de stocare. Regulamentul confirmă, de asemenea, că avizul tehnic de racordare — ATR-ul — conține condițiile tehnico-economice de racordare pentru un loc de consum și/sau producere și/sau o instalație de stocare.
Acest lucru este critic. Într-un proiect hibrid, ATR-ul nu este doar un milestone de reglementare. Este aproape modelul de business.
- Dezvoltatorul trebuie să înțeleagă exact ce permite ATR-ul. Proiectul are doar capacitate de export sau și capacitate de import?
- Bateria poate încărca din rețea sau doar din parcul regenerabil?
- Poate descărca independent?
- Are voie să participe la servicii de echilibrare?
- Puterea aprobată este analizată în funcție de capacitatea instalată de producere, capacitatea instalată de stocare, capacitatea maximă de export sau un profil net controlat?
- Există limitări N sau N-1?
- Evacuarea este condiționată de lucrări de întărire a rețelei?
- Există restricții operaționale dinamice?
Aceste întrebări decid dacă modelul financiar funcționează.
Un exemplu simplu arată problema. Un proiect solar de 100 MW adaugă o baterie de 50 MW, dar nu își crește capacitatea maximă de export peste 100 MW. Din perspectiva sistemului, bateria poate reduce presiunea pe rețea, absorbind producția solară de la prânz și mutând-o în orele de seară. Dar dacă operatorul de rețea tratează proiectul ca și cum ar adăuga automat 50 MW de presiune nouă asupra rețelei, tratamentul economic și juridic poate deveni ineficient.
De aceea, proiectele hibride au nevoie de o logică mai sofisticată de acces la rețea. Întrebarea nu ar trebui să fie doar „câți MW sunt instalați?”. Întrebarea ar trebui să fie și „care este profilul maxim controlat de export și ce flexibilitate aduce bateria sistemului?”.
Regimul de alocare a capacității din 2026: accesul la rețea devine competiție economică
Al patrulea reper juridic este Ordinul ANRE nr. 53/2024 și metodologia aferentă privind alocarea capacității rețelei electrice pentru racordarea locurilor de producere a energiei electrice. Metodologia intră în vigoare la 1 ianuarie 2026 și introduce alocarea prin licitație pentru locurile de producere noi cu putere instalată de cel puțin 5 MW. Ea se aplică și în situația instalării unor capacități suplimentare de producere sau stocare la locuri existente de producere / consum și producere, precum și instalării de stocare la locuri existente de consum, dacă puterea instalată relevantă este de cel puțin 5 MW.
Metodologia precizează că, în cuprinsul său, noțiunea de „loc de producere a energiei electrice” include, după caz, și „loc de consum și de producere cu/fără instalație de stocare” și „instalație de stocare individuală”. De asemenea, confirmă că locurile de producere pot fi cu sau fără instalații de stocare.
Aceasta este o schimbare majoră pentru proiectele hibride.
Până acum, piața românească de regenerabile a fost puternic influențată de cursa pentru ATR-uri. Capacitatea de rețea era adesea tratată ca un activ de dezvoltare. Din 2026, pentru proiectele relevante, accesul la rețea devine mai clar legat de alocarea capacității, zone de rețea, ani de punere în funcțiune și mecanisme de licitație.
Pentru dezvoltatorii serioși, acest lucru poate fi pozitiv. Poate reduce blocarea speculativă a rețelei și poate disciplina coada de racordare. Dar creează și riscuri noi: strategie de ofertare, cost de alocare, calendar, alegerea zonei de rețea și posibilitatea ca accesul la rețea să devină un cost relevant în modelul financiar.
Pentru proiectele hibride, întrebarea practică esențială va fi dacă adăugarea BESS necesită capacitate alocată suplimentară sau dacă bateria poate opera în limita capacității de export deja aprobate. Această distincție poate schimba material economia proiectului.
Un cadru bine conceput nu ar trebui să penalizeze o baterie care reduce stresul asupra rețelei. Dacă BESS crește flexibilitatea fără a crește capacitatea maximă de export, tratamentul reglementar ar trebui să reflecte acest lucru.
Dubla taxare: o îmbunătățire esențială, dar nu răspunsul complet
Al cincilea reper juridic și economic este eliminarea dublei taxări / dublei încărcări economice pentru energia stocată.
Aceasta a fost una dintre cele mai importante reforme pentru economia stocării. O baterie nu este un consumator final atunci când încarcă. Ea stochează energia electrică și o reintroduce ulterior în sistem. Dacă aceeași energie este încărcată cu tarife de rețea, contribuții sau taxe reglementate atunci când intră în baterie și apoi din nou când se întoarce în rețea, marja de arbitraj poate fi distrusă.
România a făcut pași pentru a corecta această problemă. Analizele de piață au indicat că ANRE a aprobat reguli prin care energia stocată și reintrodusă în rețea este exceptată de la anumite tarife reglementate, iar evaluări precum cea publicată de DNV în 2026 arată că România a îmbunătățit cadrul pentru stocare în 2025 prin eliminarea dublei taxări a energiei stocate și exceptarea volumelor de încărcare/descărcare de la tarife de rețea și costuri conexe.
Aceasta este o îmbunătățire reală. Face economia BESS mai rațională și aliniază reglementarea cu funcția fizică a stocării.
Dar nu rezolvă totul. Eliminarea dublei taxări îmbunătățește marja. Nu creează un venit minim bancabil. Un proiect hibrid are în continuare nevoie de o strategie clară de route-to-market, acces previzibil la piața de echilibrare, o structură adecvată de PPA și drepturi de rețea bancabile.
Autorizare și fast-track: reformă utilă, dar implementarea va decide
Al șaselea reper juridic este RED III și transpunerea sa parțială în România prin OUG nr. 59/2025, care a modificat cadrul național privind energia regenerabilă, inclusiv OUG nr. 163/2022.
OUG nr. 59/2025 a introdus logica zonelor de accelerare pentru proiecte regenerabile, cartografierea coordonată a potențialului regenerabil și zone dedicate pentru infrastructura de rețea și proiecte de stocare. Analizele juridice publice arată că ordonanța transpune parțial RED III și cere cartografierea coordonată a zonelor cu potențial regenerabil, inclusiv zone „go-to” pentru regenerabile și zone dedicate infrastructurii de rețea și stocării.
Acest lucru contează pentru proiectele hibride deoarece autorizarea este una dintre cele mai subestimate bariere în dezvoltarea PV+BESS. Un proiect solar are deja nevoie de drepturi asupra terenului, urbanism, screening de mediu, autorizație de construire, drepturi pentru traseele de racordare și avize tehnice. Adăugarea BESS introduce întrebări suplimentare: securitate la incendiu, layout-ul containerelor, drumuri de acces, intervenție de urgență, tratament de mediu, componente periculoase, asigurare, zgomot, lucrări civile și interpretarea autorităților locale.
Logica de one-stop-shop și fast-track poate ajuta, dar nu trebuie supraestimată. Ea nu elimină autorizațiile. Nu înlocuiește aprobările de mediu, de construire, de rețea, de securitate la incendiu sau pe cele locale. Ar trebui să facă procedurile mai coordonate, mai digitale și mai previzibile.
Pentru investitori, testul real nu este dacă legea folosește limbajul accelerării. Testul real este dacă autoritățile locale, agențiile de mediu, operatorii de rețea și Oficiul pentru Licență Industrială vor implementa aceste reguli în mod consecvent.
CfD și proiectele hibride: util pentru regenerabile, incomplet pentru stocare
Al șaptelea reper juridic este cadrul românesc pentru contracte pentru diferență — CfD — aprobat prin cadrul guvernamental și ministerial relevant, inclusiv schema de ajutor de stat din 2024 pentru energia electrică produsă din surse regenerabile eoliene onshore și solare fotovoltaice.
Cadrul CfD este important deoarece poate stabiliza veniturile pentru proiectele eligibile de producere regenerabilă. Documentația schemei se referă la tehnologii eligibile, capacitatea proiectelor, oferte tehnice și financiare, prețuri de referință și prețuri de exercitare în mecanismul CfD.
Totuși, pentru proiectele hibride PV+BESS, cadrul CfD nu creează automat un model comercial complet pentru baterie. CfD-ul poate susține componenta de producție regenerabilă, dar componenta BESS are în continuare nevoie de propria logică de venituri. Bateria poate câștiga din arbitraj, echilibrare, servicii de sistem, reducerea curtailment-ului sau optimizarea poziției PPA/CfD. Dar toate acestea necesită structurare atentă.
Acest lucru este cu atât mai important atunci când bateria încarcă din rețea. Investitorii și offtakerii trebuie să clarifice cum este tratată energia stocată, dacă afectează atributele regenerabile, cum sunt gestionate garanțiile de origine și dacă bateria poate participa în alte piețe fără să afecteze economia CfD sau PPA.
Pe scurt, CfD-urile pot susține baza regenerabilă a proiectului, dar nu rezolvă singure bancabilitatea proiectelor hibride.
Sprijin public pentru stocare: semnal puternic, dar mai ales pentru standalone
Al optulea reper este schema românească de ajutor de stat de 150 milioane EUR, aprobată de Comisia Europeană la 5 martie 2026, pentru noi sisteme standalone de stocare a energiei în baterii. Schema este destinată sprijinirii a cel puțin 2.174 MWh de capacitate nouă de stocare și este finanțată prin Fondul pentru Modernizare, ajutorul fiind acordat sub formă de granturi directe pentru investiții.
Acesta este un semnal important pentru piața de stocare din România. Arată că BESS este privit tot mai mult ca infrastructură de sistem, nu doar ca activ privat merchant.
Dar pentru proiectele hibride regenerabile + stocare, efectul este indirect. Schema ajută piața standalone BESS. Crește încrederea investitorilor. Poate susține dezvoltarea lanțului de furnizare și a know-how-ului local. Dar nu rezolvă automat problemele contractuale ale proiectelor PV+BESS co-locate: tratamentul capacității de rețea, drepturile de încărcare, PPA-urile, route-to-market-ul, riscul de degradare, responsabilitatea de echilibrare și controlul dispecerizării.
Proiectele hibride au în continuare nevoie de structurare juridică și comercială dedicată.
Bariera comercială: stack-ul de venituri este atractiv, dar nu automat finanțabil
Motivul pentru care proiectele hibride sunt atractive este clar. Ele pot combina mai multe straturi de venit și valoare: producție regenerabilă, time-shifting, arbitraj, echilibrare, servicii de sistem, reducerea curtailment-ului, îmbunătățirea capture price-ului, PPA-uri structurate și, posibil, contracte de tolling sau optimizare.
Dar nu toate straturile de venit sunt la fel de bancabile.
Investitorii de equity pot accepta upside merchant. Finanțatorii au, de regulă, nevoie de protecție pe downside. Un model bazat exclusiv pe spread-uri viitoare, venituri de echilibrare și prognoze ale unui optimizator poate fi atractiv comercial, dar dificil de finanțat prin datorie clasică de proiect.
Aici documentația juridică devine centrală. Proiectele hibride au nevoie de contracte bancabile: route-to-market agreements, tolling agreements, optimization agreements, PPA-uri, direct agreements pentru finanțatori, contracte O&M, garanții de furnizare a bateriilor, obligații de performanță EMS și reguli privind degradarea.
Documentele juridice trebuie să răspundă la întrebări operaționale: cine dispecerizează bateria, cine controlează EMS-ul, cine deține upside-ul, cine suportă dezechilibrele, cine plătește degradarea, ce se întâmplă dacă restricțiile de rețea împiedică operarea și ce drepturi de step-in are finanțatorul?
În proiectele hibride, dreptul nu este doar conformitate. Este arhitectură de venituri.
PPA-ul trebuie să evolueze
Un PPA convențional de tip as-produced nu este întotdeauna suficient pentru un proiect hibrid.
Un activ PV+BESS poate oferi energie structurată, livrare în blocuri de vârf, energie verde firmed, expunere redusă la dezechilibre sau un profil de furnizare mai predictibil. Această valoare suplimentară trebuie reflectată în contract.
PPA-ul ar trebui să clarifice dacă offtakerul cumpără energie as-produced, energie programată, energie firmed sau energie structurată. Ar trebui să reglementeze garanțiile de origine, pierderile bateriei, stocarea energiei din rețea, controlul dispecerizării, riscul de dezechilibru, degradarea, drepturile de arbitraj și veniturile din servicii de sistem.
Dacă aceste aspecte nu sunt reglementate, bateria poate exista fizic, dar nu și comercial.
Un PPA hibrid serios nu ar mai trebui să fie doar un contract de vânzare de energie. Ar trebui să fie un instrument de optimizare și alocare a riscurilor.
Riscul tehnologic și de interfață: problema ascunsă de bancabilitate
Proiectele hibride implică și risc tehnologic și de interfață. O baterie trebuie să interacționeze cu parcul PV, racordarea la rețea, sistemul de măsurare, EMS-ul, traderul, optimizatorul, SCADA, sistemul de protecții și operatorul de rețea.
- Dacă există contractori EPC separați pentru parcul PV și BESS, cine suportă riscul de interfață?
- Dacă EMS-ul nu performează, cine plătește?
- Dacă optimizatorul ciclează agresiv bateria, cine suportă degradarea?
- Dacă garanțiile sunt încălcate din cauza strategiei comerciale de dispecerizare, cine răspunde?
- Dacă operatorul de rețea impune limitări, cum se alocă veniturile și pierderile?
Acestea nu sunt aspecte secundare. Pentru finanțatori, sunt centrale.
Un proiect hibrid bancabil are nevoie de aliniere între EPC, contractul de furnizare a bateriei, contractul EMS, long-term service agreement, contractul route-to-market, PPA și documentele de finanțare. Altfel, proiectul poate avea un business case bun la nivel de headline, dar fundații contractuale slabe.
Ce mai trebuie să facă România
România a făcut progrese importante. Stocarea este vizibilă juridic. BESS este inclus în cadrul de racordare. Regimul de alocare a capacității din 2026 include expres stocarea și configurațiile hibride. Dubla taxare a fost abordată. Logica RED III de accelerare și one-stop-shop începe să fie implementată. Sprijinul public pentru stocare standalone a fost aprobat.
Dar proiectele hibride regenerabile + stocare au nevoie de mai multă claritate.
România are nevoie de un tratament mai clar al capacității instalate versus capacitatea maximă de export. Are nevoie de reguli mai previzibile privind încărcarea din rețea versus încărcarea din parcul regenerabil co-locat. Are nevoie de ATR-uri bancabile, care să reglementeze curtailment-ul, limitările N / N-1, lucrările de întărire și restricțiile operaționale. Are nevoie de practică de autorizare mai clară pentru BESS. Are nevoie de PPA-uri, structuri de tolling și contracte de optimizare mai sofisticate. Are nevoie de implementarea practică a agregării și accesului la echilibrare.
Cel mai important, România trebuie să recunoască proiectele hibride ca active integrate de flexibilitate, nu ca niște cutii juridice separate puse în spatele aceluiași gard.
Concluzie: proiectele hibride sunt următorul test de bancabilitate al pieței românești de energie
Proiectele hibride regenerabile + stocare nu mai sunt un concept futurist. Ele devin evoluția naturală a investițiilor în regenerabile.
România are ingredientele: creștere solară, presiune pe rețea, volatilitate, închiderea treptată a cărbunelui, sprijin public, reforme europene și o recunoaștere tot mai clară a stocării. Dar piața nu va fi deblocată doar prin instalarea bateriilor. Va fi deblocată prin alinierea dreptului, a accesului la rețea, a autorizațiilor, a contractelor și a modelelor de venit.
Câștigătorii vor fi investitorii și dezvoltatorii care înțeleg că un proiect hibrid nu este pur și simplu PV plus BESS. Este o platformă juridică, tehnică și comercială.
Cea mai bună concluzie este aceasta:
România a început să recunoască stocarea. Următoarea provocare este să facă proiectele hibride regenerabile + stocare cu adevărat bancabile.
Related reading and services
Proiectele hibride PV+BESS sunt direct legate de practica de dreptul energiei, de pagina de servicii si de harta proiectelor regenerabile din Romania.
Pentru context normativ primar, vezi Legea energiei electrice si a gazelor naturale nr. 123/2012 si aprobarea de catre Comisia Europeana a schemei romanesti de 150 milioane EUR pentru stocare.
Analize conexe: piata de stocare in baterii din Romania in 2026, coordonarea transfrontaliera pentru BESS, proiecte PV + BESS co-locate si contracte EPC pentru proiecte regenerabile.