Poate fi limitat un proiect după racordare dacă alte proiecte au ATR-uri anterioare?

Răspuns direct

Răspunsul scurt este da, în anumite situații. Însă riscul depinde în mod esențial de modul în care proiectul trece recalcularea rețelei efectuată la momentul solicitării punerii sub tensiune pentru perioada de probe.

În regimul românesc de racordare, faptul că un proiect este construit și ajunge la PIF înaintea altor proiecte care dețin ATR-uri mai vechi nu înseamnă automat că dobândește o prioritate definitivă asupra acestora.

Distincția decisivă este între:

• un proiect care trece prima recalculare prevăzută de art. 47 alin. (5)-(6), cu toate ATR-urile anterioare valabile incluse în calcul

și

un proiect care poate fi pus sub tensiune numai prin mecanismul condiționat de la art. 47 alin. (7)-(7²), după eliminarea temporară din calcul a proiectelor cu ATR anterior care nu au ajuns încă la PIF.

În cel de-al doilea caz, materializarea ulterioară a unui proiect cu ATR anterior poate conduce la limitarea puterii evacuate, deconectarea temporară și recalcularea contribuției la lucrările generale de întărire.

Pentru investitori, dezvoltatori și finanțatori care analizează proiecte solare, eoliene sau BESS ready-to-build în România, această diferență poate schimba substanțial interpretarea economică a unui ATR care conține lucrări importante de întărire a rețelei.

Articolul 47 într-un singur tabel

1. De ce este relevantă problema pentru proiectele RTB din România

Piața românească are un volum semnificativ de proiecte de producere și stocare aflate în etape foarte diferite de dezvoltare.

În aceeași zonă de rețea pot exista simultan proiecte care au:

ATR-uri valabile, contracte de racordare, studii de soluție avizate, autorizații de construire sau, în unele cazuri, doar o dezvoltare relativ incipientă.

Din perspectivă comercială, o parte dintre aceste proiecte pot părea puțin probabil să fie construite.

În același timp, un alt dezvoltator poate avea finanțarea, terenul și autorizațiile necesare pentru a construi rapid și pentru a ajunge primul la PIF.

Întrebarea firească este:

Dacă proiectul nostru se construiește și se conectează primul, pot proiectele care au ATR-uri mai vechi și care se materializează ulterior să ne reducă puterea de evacuare sau să readucă în sarcina proiectului costuri de întărire a rețelei?

Regulamentul de racordare tratează în prezent expres această situație.

Răspunsul nu este însă unul simplu de tip „da” sau „nu”.

2. Prima distincție: lucrări de întărire specifice versus lucrări generale

Înainte de analiza art. 47 trebuie înțeles ce tip de lucrări sunt prevăzute în ATR.

Art. 42 din Regulamentul de racordare diferențiază, în esență, între lucrări de întărire specifice, necesare pentru racordarea proiectului respectiv, și lucrări generale de întărire, necesare pentru crearea condițiilor tehnice de racordare pentru mai mulți utilizatori.

Distincția este fundamentală.

Lucrările specifice necesare proiectului trebuie, în principiu, realizate pentru ca proiectul să poată avansa către punerea sub tensiune.

În schimb, în cazul lucrărilor generale, necesitatea lor efectivă poate depinde de situația rețelei existentă la momentul la care proiectul ajunge la PIF.

Aici apare un element important pentru investitori.

Un ATR poate fi emis pe baza unui scenariu de rețea care include un număr mare de alte proiecte. Până la momentul construirii proiectului analizat, o parte dintre acestea pot să nu se fi materializat sau să nu mai dețină drepturi de racordare valabile.

În consecință, unele dintre lucrările generale identificate inițial pot să nu mai fie necesare în aceeași configurație.

3. Ce se întâmplă când proiectul solicită PIF

În cazul în care proiectul solicită punerea sub tensiune pentru perioada de probe înainte ca toate lucrările generale de întărire prevăzute în ATR să fie realizate, operatorul de rețea trebuie să refacă calculele de regim.

Aceste calcule nu reprezintă pur și simplu o reiterare a studiului de soluție inițial.

Ele reflectă situația rețelei la momentul respectiv.

Un element esențial al regimului actual este că, în cadrul primei recalculări, operatorul trebuie să ia în considerare inclusiv locurile de producere sau consum și producere care au ATR-uri valabile emise anterior ATR-ului proiectului care solicită punerea sub tensiune.

De aici apar două scenarii juridice complet diferite.

4. Scenariul 1: proiectul trece prima recalculare

Să presupunem că proiectul analizat are 100 MW, iar în aceeași zonă există mai multe proiecte, însumând 1.000 MW, cu ATR-uri emise anterior.

Proiectul de 100 MW se construiește însă primul.

La momentul PIF, operatorul efectuează recalcularea prevăzută de art. 47 alin. (5), incluzând în model și ATR-urile anterioare valabile.

Dacă rezultatul arată că proiectul poate evacua întreaga putere aprobată chiar și în acest scenariu, acesta poate fi pus sub tensiune în condițiile art. 47 alin. (6).

Aceasta este situația cea mai favorabilă.

Motivul este important: proiectele cu ATR anterior au fost deja incluse în calculul care a confirmat posibilitatea evacuării proiectului analizat.

Mai mult, mecanismul special de limitare sau deconectare prevăzut la art. 47 alin. (7²) este formulat pentru proiectele puse sub tensiune în condițiile art. 47 alin. (7¹), nu pentru proiectele care au trecut direct recalcularea de la alin. (5)-(6).

Prin urmare, riscul specific legat de materializarea ulterioară a ATR-urilor anterioare este substanțial mai redus.

Aceasta nu înseamnă că proiectul este imun la orice limitare operațională posibilă. Reguli distincte privind securitatea rețelei, regimurile N-1 sau alte constrângeri tehnice pot continua să existe.

Dar riscul specific asociat „cozii” de ATR-uri anterioare este mult mai mic.

5. Scenariul 2: proiectul trece numai a doua recalculare

Situația este diferită dacă prima recalculare este negativă.

Cu alte cuvinte, operatorul constată că proiectul nu poate evacua puterea aprobată dacă toate ATR-urile anterioare valabile sunt incluse în calcul.

Art. 47 alin. (7) permite atunci efectuarea unei a doua recalculări.

În această a doua analiză, proiectele care au ATR-uri anterioare, dar care nu au ajuns încă efectiv la PIF, nu mai sunt luate în considerare.

Dacă proiectul poate fi preluat de rețea în această configurație, el poate fi pus sub tensiune în baza art. 47 alin. (7¹).

Dar această posibilitate vine cu o condiționare expresă.

Proiectul beneficiază de acces la capacitatea disponibilă în acel moment, însă nu dobândește automat o prioritate definitivă față de titularii ATR-urilor anterioare.

6. Ce se întâmplă dacă ulterior un proiect cu ATR anterior ajunge la PIF

Aceasta este exact situația reglementată de art. 47 alin. (7²).

Dacă un proiect a fost pus sub tensiune în condițiile art. 47 alin. (7¹), iar ulterior un titular al unui ATR anterior ajunge efectiv la PIF, operatorul trebuie să refacă din nou calculele de rețea.

Dacă rețeaua poate prelua toate proiectele, nu apare nicio problemă.

Dacă însă recalcularea arată că devin necesare anumite lucrări generale de întărire care erau prevăzute și în ATR-ul proiectului deja conectat, acesta poate ajunge:

să funcționeze la o putere limitată; sau, în scenariul extrem, să fie deconectat temporar, până la realizarea lucrărilor relevante.

Regulamentul nu stabilește un procent standard de limitare.

Pentru un proiect de 100 MW, rezultatul tehnic ar putea însemna, în funcție de rețea, o reducere la 80 MW, 50 MW, 20 MW sau, în scenariul extrem, imposibilitatea temporară de evacuare.

Prin urmare, nu vorbim doar despre o calificare juridică abstractă.

Este un risc potențial de venit și cash-flow.

7. A fi primul construit înseamnă și prioritate în rețea?

Nu neapărat.

Un proiect care se mișcă rapid beneficiază evident de un avantaj comercial.

Dar, dacă racordarea sa se bazează pe art. 47 alin. (7¹), avantajul trebuie înțeles mai degrabă ca:

utilizarea anticipată a capacității disponibile în acel moment

și nu ca:

dobândirea unei priorități definitive asupra proiectelor care dețin ATR-uri anterioare valabile.

Acesta este unul dintre cele mai importante aspecte care trebuie înțelese atunci când se analizează economic un proiect cu lucrări generale de întărire semnificative.

8. Când dispare riscul asociat unui ATR anterior

Nu există un termen general de 6, 12 sau 24 de luni după care acest risc dispare automat.

Relevant este dacă ATR-ul anterior continuă să fie valabil.

Din această perspectivă, riscul trebuie analizat dinamic.

Un proiect cu ATR anterior care își pierde valabilitatea înainte de a ajunge în etapa relevantă nu mai are aceeași relevanță în mecanismul art. 47 alin. (5) lit. c).

De aceea, pentru un investitor, informația:

„există 2 GW de ATR-uri înaintea proiectului”

este insuficientă.

Mult mai relevant este să se determine câte dintre aceste proiecte sunt efectiv active, ce puteri au, dacă ATR-urile sunt încă valabile, dacă există contracte de racordare, autorizații de construire, autorizații ANRE și ce termen realist au pentru PIF.

Cu alte cuvinte, 1 GW de ATR-uri anterioare nu reprezintă automat 1 GW de risc cu aceeași probabilitate de materializare.

9. Riscul nu este numai operațional. Poate exista și un impact financiar

Art. 47 tratează și contribuția financiară la lucrările generale de întărire.

Dacă, în urma recalculării ulterioare, anumite lucrări generale devin efectiv necesare, operatorul recalculează componenta corespunzătoare din tariful de racordare.

Important, recalcularea trebuie să ia în considerare lucrările care rezultă efectiv ca fiind necesare în noul scenariu de rețea.

Astfel, utilizatorul poate ajunge fie să plătească o diferență, fie să beneficieze de restituirea unei sume plătite în plus.

Rezultă două categorii distincte de risc:

Aceste două riscuri trebuie analizate separat.

10. Costul lucrărilor din ATR reprezintă automat expunerea financiară maximă?

Nu în mod necesar.

Trebuie diferențiate trei elemente:

costul brut al lucrării de întărire, contribuția reglementată a proiectului la respectiva lucrare și, în anumite situații, sumele pe care un utilizator le poate avansa pentru realizarea mai rapidă a unor lucrări comune.

Prin urmare, faptul că documentația tehnică menționează, de exemplu, lucrări generale de EUR 12 milioane nu înseamnă automat că proiectul are o expunere financiară de EUR 12 milioane.

Mai mult, art. 47 alin. (7⁷) conține o protecție importantă: lucrările care pot rezulta prin mecanismul ulterior de recalculare nu pot fi suplimentare celor deja prevăzute în ATR.

Din perspectivă tehnică, ATR-ul delimitează astfel „envelope-ul” lucrărilor relevante pentru acest mecanism.

Din perspectivă financiară, însă, contribuția efectivă poate scădea dacă, la momentul recalculării, numai o parte dintre lucrările inițial prevăzute mai sunt necesare.

În practică, ATR-ul poate descrie scenariul tehnic inițial cel mai sever fără ca acesta să reprezinte automat costul economic final suportat de proiect.

11. Ce se întâmplă cu ATR-ul după emiterea certificatului de racordare

Un alt aspect deseori înțeles greșit este raportul dintre ATR și certificatul de racordare.

ATR-ul nu rămâne valabil pe întreaga durată de viață a proiectului.

Potrivit Regulamentului, ATR-ul este valabil până la emiterea certificatului de racordare pentru puterea finală aprobată.

După acel moment, certificatul de racordare devine documentul principal care reflectă condițiile tehnice în care instalația este racordată și poate funcționa.

Această distincție este importantă deoarece anumite condiționări existente în etapa ATR pot fi reflectate ulterior în certificatul de racordare.

12. Poate certificatul de racordare să conțină în continuare limitări?

Da.

Art. 52 permite emiterea certificatului de racordare înainte de realizarea tuturor lucrărilor generale de întărire prevăzute inițial în ATR.

Într-o asemenea situație, certificatul poate conține condiționări privind funcționarea centralei, inclusiv limitări ale puterii evacuate până la realizarea lucrărilor relevante.

Operatorul trebuie însă să justifice tehnic necesitatea unei asemenea restricții.

Mai mult, utilizatorul poate angaja propriul consultant tehnic pentru refacerea calculelor, iar operatorul are obligația să îi furnizeze datele de rețea necesare acestei verificări.

Aceasta este o protecție importantă.

Operatorul stabilește condițiile de funcționare a rețelei, dar concluzia sa tehnică nu reprezintă un „black box” imposibil de verificat.

Dacă divergența dintre utilizator și operator nu poate fi soluționată tehnic, există mecanisme de plângere și soluționare a disputelor în fața ANRE, fără a fi exclus ulterior controlul instanței.

13. Un risc separat: limitările operaționale în regim N-1

Mecanismul art. 47 nu trebuie confundat cu limitările operaționale prevăzute de art. 17 din Regulament.

În anumite configurații de rețea, studiul de soluție și ATR-ul pot prevedea limitarea operațională a puterii evacuate în regimuri de tip N-1.

Acesta este un risc diferit.

Art. 47 privește în principal problema necesității lucrărilor generale de întărire și relația cu proiectele aflate înainte în procesul de racordare.

Limitările N-1 privesc modul în care proiectul poate funcționa atunci când apar anumite indisponibilități sau configurații ale rețelei.

Cele două trebuie analizate separat.

Există însă și o regulă favorabilă: dacă dezvoltarea ulterioară a rețelei elimină circumstanțele tehnice care justificau o limitare operațională N-1, Regulamentul prevede eliminarea acesteia și actualizarea din oficiu, fără cost pentru utilizator, a ATR-ului sau certificatului de racordare, după caz.

14. Cum ar trebui analizat riscul la momentul RTB

La momentul achiziției sau finanțării unui proiect ready-to-build, analiza utilă nu este:

„ATR-ul conține lucrări de întărire: da sau nu?”

Mai relevant este să fie construite scenarii.

În primul scenariu, proiectul are șanse ridicate să treacă prima recalculare de la art. 47 alin. (5), cu ATR-urile anterioare incluse. Acesta este rezultatul cel mai favorabil.

În al doilea scenariu, proiectul trece numai recalcularea de la art. 47 alin. (7). În această situație, proiectul poate fi conectat, dar trebuie cuantificate probabilitatea ca proiectele anterioare să ajungă la PIF, lucrările generale pe care acestea le-ar putea reactiva, posibila limitare a evacuării și contribuția financiară aferentă.

În al treilea scenariu, nici recalcularea secundară nu permite racordarea fără întăriri. În acest caz, respectivele lucrări trebuie tratate ca o dependență reală pentru conectarea proiectului.

Această abordare permite transformarea unui risc aparent binar într-o analiză de probabilitate și impact economic.

15. Studiul de soluție este la fel de important ca valoarea menționată în ATR

O analiză serioasă a riscului de racordare nu ar trebui să se limiteze la ATR.

Trebuie analizate împreună:

ATR-ul, studiul de soluție, contractul de racordare, situația actuală a rețelei și proiectele cu ATR-uri anterioare relevante.

Pentru fiecare lucrare importantă ar trebui determinat:

ce tip de lucrare este, ce proiecte au determinat necesitatea sa, cât costă, care este contribuția efectivă a proiectului analizat, câte dintre proiectele concurente mai au ATR valabil și cât de probabil este ca acestea să ajungă efectiv la PIF.

Această analiză poate conduce la o concluzie economică foarte diferită față de simpla citire a valorii totale a lucrărilor de întărire înscrise în documentația de racordare.

16. ATR-urile existente versus noul mecanism de alocare a capacității

Analiza de mai sus este deosebit de importantă pentru proiectele care au rămas în regimul anterior introducerii mecanismului competitiv de alocare a capacității pentru proiectele mari.

Un ATR existent și valabil nu trebuie privit automat ca fiind „mai slab” decât drepturile care rezultă din noua procedură de alocare.

Cele două regimuri funcționează diferit.

În noua arhitectură, competiția pentru capacitatea disponibilă are loc mai devreme, printr-un proces de alocare competitivă și prin obligații financiare și de dezvoltare menite să reducă numărul proiectelor pur speculative.

În schimb, în vechiul regim, o parte importantă a conflictului dintre proiecte poate continua să fie relevantă până la momentul PIF, tocmai prin mecanisme precum cel din art. 47.

Pentru un investitor care analizează un proiect existent, prima întrebare trebuie să fie, așadar, ce regim juridic i se aplică în concret proiectului respectiv.

17. Un exemplu practic

Să presupunem că un proiect BESS de 100 MW are un ATR care identifică lucrări generale de întărire în valoare brută de EUR 12 milioane.

În aceeași zonă există proiecte cu ATR-uri anterioare însumând 800 MW.

O analiză superficială ar putea spune:

„Proiectul are EUR 12 milioane cost de întărire.”

Această concluzie poate fi greșită.

Analiza corectă ar trebui să determine mai întâi care lucrări sunt generale și care sunt specifice, care este contribuția efectivă a proiectului, ce proiecte anterioare au determinat fiecare lucrare și cât de avansate sunt acestea.

Apoi trebuie analizată probabilitatea ca proiectul să treacă prima recalculare de la art. 47 alin. (5).

Dacă o trece, riscul aferent lucrărilor generale se poate reduce material.

Dacă nu o trece, dar trece recalcularea secundară, proiectul se poate conecta, însă rămâne expus mecanismului de limitare și recalculare financiară dacă unul dintre ATR-urile anterioare se materializează.

Aceasta este o concluzie investițională fundamental diferită de simpla presupunere că EUR 12 milioane reprezintă un cost cert al proiectului.

Concluzie

Riscul privind lucrările de întărire în România nu mai poate fi analizat corect doar întrebând:

„Ce lucrări sunt înscrise în ATR?”

Întrebările relevante sunt mai degrabă:

Sunt lucrări specifice sau generale?

Ce proiecte cu ATR anterior au determinat necesitatea lor?

Mai sunt acele ATR-uri valabile și cât de probabil este ca proiectele respective să ajungă la PIF?

Poate proiectul trece prima recalculare de la art. 47 cu toate ATR-urile anterioare incluse?

Dacă nu, care este expunerea efectivă la limitare de putere și care este contribuția financiară care s-ar putea materializa?

Pentru investitori și dezvoltatori, diferența poate fi semnificativă.

Un proiect al cărui ATR conține lucrări importante de întărire poate avea o expunere economică mult mai redusă după ce sunt analizate în detaliu lucrările, proiectele concurente, mecanismul PIF și regulile privind contribuția la întăriri.

În același timp, faptul că un proiect se construiește primul nu elimină automat drepturile asociate ATR-urilor anterioare valabile.

Valoarea reală a analizei constă în identificarea scenariului art. 47 în care proiectul este probabil să se încadreze și transformarea acestuia într-o evaluare concretă de probabilitate, cost, timing și impact asupra puterii evacuabile.

Surse oficiale și delimitarea domeniului de aplicare

Sursa primară este Regulamentul de racordare consolidat, aprobat prin Ordinul ANRE nr. 59/2013, în special art. 17, 32, 42, 47 și 52. Calculul care include ATR-urile anterioare și mecanismul de limitare din art. 47 alin. (7²) au fost introduse prin Ordinul ANRE nr. 53/2024. Formularea actuală privind regimurile N-1 a fost modificată ulterior prin Ordinul ANRE nr. 20/2025.

Domeniul de aplicare trebuie verificat pentru fiecare proiect. Ordinul nr. 53/2024 prevede că, de la aplicarea metodologiei competitive de alocare, art. 47 alin. (5)-(7⁸) nu se mai aplică anumitor proiecte de minimum 5 MW care nu aveau deja ATR valabil la data relevantă. Analiza este, așadar, deosebit de importantă pentru proiectele existente sau grandfathered care rămân guvernate de aceste dispoziții.

Coordonarea analizei juridice, tranzacționale și tehnice

Asistența juridică pentru racordare și autorizare trebuie să clasifice lucrările, să stabilească regimul aplicabil și să păstreze dosarul operatorului. Asistența pentru litigii în energie devine relevantă când sunt contestate calculul, limitarea, contribuția sau calendarul lucrărilor. În achiziție sau finanțare, asistența pentru M&A și due diligence trebuie să traducă scenariile în condiții suspensive, protecții de preț, termene long-stop și disclosure.

Concluzia juridică depinde de probe tehnice. Analiza tehnică a interfeței cu rețeaua poate testa ipotezele studiului, calculul la PIF și regimurile N-1. Due diligence-ul tehnic și consultanța tehnică pentru finanțatori pot modela pierderea de venit, calendarul întăririlor și impactul CAPEX față de construcție și finanțare.

Analize conexe includ reforma racordării din 2026, ce înseamnă ATR-ul pentru un proiect energetic și de ce ATR-ul și studiul de soluție rămân necesare în regimul alocării de capacitate.

Articolul reflectă legislația consolidată disponibilă la 25 august 2026. Este material informativ și nu reprezintă consultanță juridică, tehnică sau financiară pentru un anumit dosar de racordare ori calcul de rețea.